Nu vrem caini pe strada, nu vrem abandon, nu vrem haite, ne-am saturat sa strangem dupa voi! ( voluntarii suntem, aia care hranesc, ingrijesc ce altii arunca). Daca nu ii vedeti pe strada sa stiti ca sunt in adapost, problema e rezolvata pentru voi, dar pentru noi abia incepe. De ce? Pai stiti haitele alea mari, caini multi in haite? Era o catea in calduri, dar dupa perioada asta fiecare caine pleaca la stapan in curte, inapoi( doar nu credeati ca ploua cu caini si ca semn distinctiv isi pun singuri curelele la gat?) Bun, s-au simtit bine, haita s-a spart dar a ramas mamica si dupa distractie vin puii. Unele femele fac 5 pui, altele 7, altele chiar si 12. Unde ajung puii? Sub rotile masinilor sau prada cainilor mai mari, sau omorati de sadici( avem si de astia, stiti bine), sau la adapost de mici. Aici intram noi in peisaj, mancare de pui, tratamente ca se imbolnavesc, vaccinuri, sunt pui ce stau chiar si 2 ani si se invart in cerc in fiecare zi. Nu sunt pe strada, sunt in adapost. Rolul nostru e sa ii socializam, hranim, tratam, promovam si cu putin noroc sa ii vedem salvati, la casa lor. Dar ce nu stiti e ca, zilnic vin pui in adapost, zilnic vin caini in adapost, o luam de la capat iar si iar si iar. Am obosit, dar uitandu-ne la ei, in ochii lor, ne dam seama.ca doar noi ii vedem si ii facem auziti si vazuti si d-voastra, suntem VOCEA lor. Nu sunt pe strada, sunt in adapost. Avem nevoie de ajutor, avem nevoie de mancare sa le alinam din chin, pentru ca e un chin sa nu fii liber, iubit, plimbat, alintat, cand tu de fapt esti CEL MAI BUN PRIETEN AL OMULUI! Imaginati-va! E un chin... Ne ajutati sa le alinam dorul de oameni dandu-le mancare mai buna?